Increderea in sine

În care vorbim despre punctul de plecare în căutarea
scopului nostru în viaţă. Ce este curba de învăţare, zona de
confort şi 3 poveşti extraordinare care cu siguranţă te vor
emoţiona şi la care, pe lângă text, ai şi un link spre poveştile
originale însoţite de imagini video pe youtube.
1. FUNDAŢIA
Când vrei să construieşti o casă, cu ce începi? Cu acoperişul? Evident,
nu!
Începi cu fundaţia. Şi de felul în care fundaţia este construită depinde
ce poţi ridica pe acea fundaţie, cât de multă siguranţă poţi avea pe ce
ai construit şi cum va rezista timpului şi încercărilor ceea ce ai
construit.
Oamenii, de obicei, văd partea care se află la suprafaţă.
Văd campionul câştigând cursa, nu văd miile de ore de antrenament
pe care s-a pus baza rezultatului.
Văd omul de afaceri îmbogăţit, nu văd numeroasele eşecuri din care
s-au învăţat lecţii şi care au dus la succes.
Văd copacul, fără să vadă rădăcinile prin care copacul creşte, se
susţine, se hrăneşte.
Ştii cum arată un copac sănătos cu tot cu rădăcini?
5
Fig. 1 Fig.2
După cum vezi, rădăcina e aproape la fel de mare, dacă nu chiar MAI
mare decât ceea ce se află la suprafaţă.
Ştii cât de mare trebuie să fie fundaţia pentru un zgârie-nori?
Turnurile Petronas din Kuala Lumpur, până de curând cei mai înalţi
zgârie-nori din lume, au o fundaţie de 120 de metri adâncime. Adică
vreo 3 blocuri cu 10 etaje unul peste altul SUB pământ.

Gândeşte-te la viaţa ta. Dacă vrei să fii o persoană extraordinară, dacă
vrei să ai realizări care să îţi aducă satisfacţia pe care o cauţi, ai nevoie
de o fundaţie pe măsură.
Despre asta vom discuta în continuare.
62. CURBA DE ÎNVĂŢARE
Nu spune că nu poţi.
Spune că poţi şi apoi încearcă. Şi când nu reuşeşti nu e pentru că nu
poţi, e pentru că nu eşti antrenat, pregătit, nu ţi-ai dezvoltat suficient
abilitatea de a face acel lucru. NU renunţa din prima şi nici după a
10-a încercare. Greşeşte fără frică, dar învaţă din greşeli şi nu le
repeta. Fă altele şi mergi înainte.
Alege-ţi domeniul. Ce vrei să poţi face excelent?
Există 2 feluri de oameni pe lume: cei care se lasă duşi de val şi cei
care se opun valului. Sau, cel puţin, asta spun cei care ştiu doar o
parte din adevăr. Mai există şi un al treilea fel de oameni: cei care
CREEAZĂ valul. Aşadar, în loc să laşi lucrurile să ţi se întâmple, TU
eşti persoana care face lucrurile să se întâmple.
Diferenţa între oamenii care reuşesc şi care nu, este O CONVINGERE.
Oamenii care reuşesc, puţini la număr, cred că pot fi o CAUZĂ. Că pot
fi cei care generează valul.
Restul sunt VICTIMELE care se plâng: “NU am putere, eu sunt unul,
lumea e mare şi rea!” etc.
NICIUN OM dintre toţi cei cu realizări pe lumea asta nu ar fi reuşit
dacă nu ar fi fost convins că poate fi o cauză!
Există oameni care cred că se pot schimba pe ei şi viaţa lor şi există
oamenii care nu cred lucrul ăsta.
Există oameni care care vor să înveţe, să se dezvolte şi să evolueze şi
oameni care nu vor.
Unii oameni sunt optimişti, alţii nu.
Nu lăsa pe nimeni să îţi spună că nu poţi face ceva. Oamenii, când nu
pot face ceva, spun şi altora că nu pot să facă acel lucru.
Ai un vis, protejează-l.
Există un proces de învăţare pentru ORICE în lumea asta.
7“Dacă trăieşti dintr-un simţ al obligaţiei, eşti un sclav."
Dr. Wayne W. Dyer
Lucruri de genul ăsta se întâmplă când aştepţi prea multe de la cei din
jur şi prea puţine de la tine.
Sunt sigur că eşti o persoană inteligentă. Spune-mi şi mie: ţi se pare
normal să stai acasă în scaun sau în pat şi să te gândeşti că sunt
lucruri pe care vrei să le faci, dar nu are rost să faci niciun pas pentru
că vei suferi un eşec?
Ţi se pare normal ca atunci când vine vorba de viaţă, emoţii, sex, bani,
putere să te gândeşti înainte la scenarii care există doar în capul tău şi
apoi să nici nu acţionezi? Dacă imaginaţia ta are o influenţă atât de
mare asupra acţiunilor tale din viaţa reală, măcar IMAGINEAZĂ-ŢI
lucruri pozitive. De ce ţi-e teamă?
Ţi se pare normal să spui că marea ta problemă este lipsa de
experienţă, în timp ce tu nu faci nimic ca să dobândeşti această
experienţă?
Oamenii au multe presupuneri şi gânduri. E ABSURD să gândeşti la
lucruri ÎNAINTE să le faci. TRĂIEŞTE, acţionează şi apoi, cu
feedback-ul pe care îl ai, poţi să evaluezi situaţia. Oamenii trăiesc prea
mult în capul lor şi fac prea multe presupuneri despre ce e posibil şi ce
nu.
Ceea ce te va face un om mai bun, mai interesant, un magnet pentru
cei din jur şi cu lumea la picioare e DESTINUL TĂU.
Tu cine eşti şi ce scop ai în viaţă?
Multă lume se sperie când aude un cuvânt ca destin, pentru că nu ştie
ce înseamnă şi îi este frică să descopere.
Sursa nefericirii oamenilor în general o reprezintă aşteptările mari pe
care le au de la cei din jur şi aşteptările mici sau inexistente pe care le
au de la PROPRIA PERSOANĂ.
Nu aştepta nimic de la nimeni. Aştepţi degeaba. Nu e nimeni pe lumea
asta care să vină şi să îţi dea pe tavă ce ai tu nevoie ca să te simţi
împlinit şi mulţumit.
8Ce trebuie să faci e să scoţi din ţine acele lucruri care te vor face o
persoană extraordinară.
- Să ai destin. Uită-te la viaţa ta şi la pasiunile tale. Ce îţi place să
faci? Cum ai putea face lumea din jur mai bună şi cum ai putea oferi
celor din jur ce ai tu mai bun?
- Să înveţi despre personalitate şi nevoile oamenilor. Învaţă ce îi
motivează, învaţă ce nevoi au şi vino în întâmpinarea lor. Oferă tu
primul, nu aştepta să primeşti.
- Să încurajezi oamenii şi să crezi în ei când nimeni nu crede, nici chiar
ei înşişi.
- Să ştii să aduci emoţii pozitive, optimism şi distracţie peste tot unde
te duci. Când ai ocazia să te distrezi, să fii cel care dă tonul. Fă ca
oamenii să îşi aducă aminte de ziua sau noaptea în care ai fost şi tu
acolo şi fă-i să îşi dorească să fii şi data viitoare.
- Să laşi deoparte temerile şi nesiguranţele. Când ai de gând să şi
trăieşti? La 50 de ani? Ştii ce zice un om de 50 de ani? "Ce ştiu la 50
de ani ştiam şi la 20. 30 de ani am făcut doar o muncă de verificare"
Acţionează şi învaţă din întâmplări.
Orice faci, indiferent că vrei bani mulţi, iubire, dragoste,
putere, la început vei fi foarte slab - în orice domeniu care crezi că
te va duce la fericire sau la lucrurile pe care le vrei în viaţă.
Ca să ajungi unde vrei, paşii sunt următorii:
1. Curaj să acţionezi.
2. Eşec. Cu siguranţă nu vei reuşi din prima.
3. Lecţie învăţată. Vei învăţa o lecţie din încercarea ta.
4. Perseverenţă. Adică decizia de a continua, în ciuda eşecurilor
temporare, a obstacolelor şi a dezamăgirilor de moment.
5. Curaj şi mai mult pentru a acţiona din nou.
6. Succes.
Acest ciclu se repetă din nou şi din nou, până când un copil învaţă
să meargă, până când un om ajunge să aibă mulţi bani muncind,
făcând afacerea lui sau fiind un mare mafiot. Până când o persoană îşi
găseşte partenerul sau partenera de viaţă sau până când obţine
puterea.
Gândeşte-te la eşec. Învaţă să trăieşti cu eşecul. Mai ales, învaţă
că eşecul e ceva normal şi că eşecul şi succesul merg tot timpul mâna
9în mână, fiind de nedespărţit. Învaţă să priveşti cu detaşare ambele situaţii,
pentru că, aşa cum vei vedea, nu eşecul şi succesul contează, ci să te
simţi bine făcând ceea ce-ţi place şi să devii tot mai bun în ceea ce-ţi
place.
Totul e un proces, e un drum. Nici eşecul şi nici succesul nu
pun capăt călătoriei. Tot timpul va fi alt drum, altă destinaţie,
iar pe drumul tău vei întâlni tot timpul obstacole şi oaze.
Încrederea în sine în orice domeniu apare când, după procesul de
învăţare, reuşeşti să faci acel lucru din ce în ce mai bine. Nu vei reuşi
din prima.
Cu cât treci mai repede prin procesul de învăţare, cu atât schimbările
în viaţa ta vor fi mai rapide.
NU uita că “A avea curaj este deosebit de important. Poţi pierde banii -
e rău. Poţi pierde un prieten - e şi mai rău. Dar dacă ţi-ai pierdut
curajul - ai pierdut aproape totul.” Winston Churchill
Cine hotărăşte ce meriţi şi ce nu? Cine dă măsură valorii tale ca fiinţă
umană?
Nu te mulţumi cu puţin niciodată!
Dar pentru asta trebuie să te gândeşti la…
3. ZONA DE CONFORT
Este acea zonă fizică, psihică şi emoţională în care noi avem acea stare
de bine: când ne relaxăm, când facem lucrurile de rutină care nu ne
trezesc prea multe emoţii şi probleme, când suntem cu persoanele din
grupul nostru social.
Din păcate, nimic NOU nu se întâmplă când eşti în zona de confort.
Schimbarea, învăţatul lucrurilor noi, explorarea şi descoperirea, toate
acestea se petrec ÎN AFARA zonei de confort.
Vrei să devii bun în relaţiile cu sexul opus? Dacă zona ta de confort e
cu cei câţiva prieteni sau prietene şi nu eşti dispus să acţionezi cu
curaj şi să cunoşti oameni noi, NIMIC nu se va întâmpla.
10Vrei să faci bani? Poate e timpul să îţi descoperi talentele naturale, să
ţi le antrenezi şi să le valorifici. Dar pentru asta trebuie să păşeşti ÎN
AFARA zonei de confort cu mult CURAJ.
Vrei să schimbi ceva la tine în bine? Trebuie să experimentezi, şi asta
te va duce AFARĂ din zona de confort.
De obicei simţi în stomac emoţii atunci când eşti pe teritoriu nou. Când
faci lucruri noi, când întâlneşti situaţii şi oameni şi nu ştii la ce să te
aştepţi.
Asta e BINE. Pentru că dacă păşeşti de câteva ori în afara zonei de
confort, îţi vei mări zona de confort. Lucrurile care păreau grele de
făcut sau te făceau să nu te simţi bine sunt NATURALE ŞI NORMALE
acum, pentru că ţi-ai extins zona de confort.
Ţine minte! Dacă nu faci lucruri care să te aducă în afara zonei de
confort, vei avea ce ai avut şi până acum. Eşti mulţumit? Foarte
bine. NU eşti mulţumit? Ieşi afară din zona de confort şi acţionează
către scopul tău.
Tot timpul te poţi întoarce la zona de confort ca să îţi refaci energia şi
puterile! Dar vezi să nu rămâi acolo toată viaţa!
Nu ţi se pare ciudat că atunci când eşti mic toată lumea spune
să îţi urmezi visele? Însă când eşti mare toţi sunt jigniţi, chiar
şi numai dacă încerci? Eu nu am renunţat. Şi asta dă sens vieţi
mele. Iar mesajul meu este: NU RENUNŢA LA VISURILE TALE!
NU fi obedient şi nu te agăţa de lucrurile exterioare. Bazează-te
pe tine şi pe forţele tale.
- Asumă-ţi responsabilitatea, o dată pentru totdeauna, pentru TOT ce
se întâmplă, bine sau rău, în viaţa ta şi înţelege că tu faci lucrurile să
se întâmple.
- Nu mai aştepta niciodată aprobarea, acceptarea, aprecierea sau
recunoaşterea de la cei din jur.
- Încrederea în forţele tale în orice domeniu vine după ce acţionezi,
eşuezi de câteva ori, înveţi lecţii şi apoi reuşeşti să faci mai bine acel
lucru. Astfel vei dobândi încredere.
- Scapă de temeri şi nesiguranţe. Toţi murim. Acţionează când eşti în
putere, să nu ai regrete când îţi mai rămân doar amintirile. Trebuie să
ai ce povesti nepoţilor.
11Ce vor zice oamenii? Dacă spun ceva, cei din jur vor fi de
acord?
NU da puterea oamenilor din jur. Caută puterea din tine.
Dacă nu respecţi regulile de mai sus, se vor întâmpla câteva lucruri
neplăcute:
- oamenii nu vor dori să stea în preajma ta, pentru că îi oboseşti;
- vor simţi că le furi energia şi că trebuie să se concentreze pe
nevoile şi trăirile tale emoţionale, în loc să se concentreze pe ale
lor;
- se vor simţi îndreptăţiţi să abuzeze de tine, de timpul tău, de
banii tăi şi de orice altceva;
- vei părea o persoană disperată.
4. Cele 3 povesti emoţionante care te vor face să priveşti viaţa
ta puţin altfel:
POVESTEA NUMĂRUL 1
Trebuie să arzi în flăcări de dorinţa de a avea un lucru şi apoi SĂ
MUNCEŞTI cu toată pasiunea şi energia ta ca să îl obţii.
Dacă perseverezi, vei obţine acel lucru, indiferent de obstacole,
eşecuri, timp cheltuit etc.
Şi nu e niciun secret, asta poate ştiam toţi până acum. Ceea ce e
secret şi misterios şi inexplicabil încă e un adevăr pe care toţi l-am
simţit pe propria noastră piele, doar că nu am ştiut să îl observăm
poate sau să îl preţuim, sau să îl definim. Ceva ce ştia şi Goethe acum
200 de ani:
“Există multă ezitare înainte ca cineva să se dedice total unui scop,
unui vis. Mai mult, sunt şanse mari ca omul să dea înapoi, să fie
ineficient în multe dintre acţiunile sale. Dar în toate iniţiativele şi actele
de creaţie funcţionează un adevăr elementar, a cărui ignorare ucide
multe idei şi planuri splendide: acela că atunci când cineva se consacră
unei idei, şi providenţa se mişcă în aceeaşi direcţie! Şi încep să se
petreacă tot felul de lucruri, care nu s-ar fi produs altfel şi care ajută
împlinirii scopului. Un întreg lanţ de evenimente neprevăzute pornesc
12de la acea decizie de a merge înainte, fie ce-o fi! Incidente, întâlniri,
oameni şi sprijin material – lucruri la care omul, la început, nici nu a
îndrăznit să viseze –, toate îi vin în ajutor.
Orice faci, să visezi că poţi face şi ÎNCEPE să faci!”
Am un prieten inteligent care a pus următoarea întrebare:
”Şi fiind sinceri cu noi înşine: chiar ne dorim ceva cu toată inima şi
facem tot posibilul să ni se întâmple?”
Acum, vreau să te fac să înţelegi diferenţa între “vreau ceva” şi “vreau
ceva atât de tare încât să obţin acel lucru merită sacrificiul întregii
mele fiinţe”.
Pentru cei care îşi imaginează că îşi doresc suficient de tare, dar nu li
se întâmplă, sau că muncesc mult şi nu au ce vor, trebuie să le spun
că nu ştiu ce înseamnă să îţi doreşti şi să munceşti pentru visurile tale.
Am găsit un exemplu care arată excelent ce înseamnă să vrei şi să
munceşti cu adevărat. Se aplică în orice domeniu.
În exemplul ăsta e vorba de un copil care îşi dorea foarte tare să
ajungă actor. Se născuse cu dificultate, cu ajutorul forcepsului, îi
rămăseseră urme pe craniu şi avea gura strâmbă. Când era tânăr, a
fost refuzat la Hollywood de mii de ori. De câte 7, 8 ori de fiecare casă
de producţie. Nimeni nu vroia să îi dea un rol.
A divorţat de soţie după ce i-a vândut bijuteriile pentru că nu aveau
bani de mâncare.
Şi-a vândut câinele pe stradă, pe 25$, în timp ce plângea de durere…
Era prietenul lui cel mai bun, care îl iubea necondiţionat, spre
deosebire de nevastă-sa.
Apoi i-a venit o idee şi a scris un scenariu în câteva zeci de ore de stat
la masă, încontinuu. S-a dus la o casă de producţie şi aia au zis: "Ce
scenariu SUPER!! Îţi dăm 125 de MII de dolari pe el, dar tu nu joci în
filmul pe care îl vom face după scenariul tău!"
Dar omul vroia să fie actor şi a zis “NU! Eu trebuie să fiu actorul
principal, că eu înţeleg rolul mai bine ca oricine!“.
Peste o săptămână l-au chemat din nou şi au zis „250 de MII de dolari,
dar tu nu joci în el!“. Omul care a divorţat şi şi-a vândut cel mai bun
13prieten pe 25 $ a zis “NU!”, pentru că el avea un vis şi muncea pentru
el.
Apoi au zis „325 de MII de dolari, dar tu nu joci în el!“. Şi a zis „NU!“.
Apoi cei de la casa de producţie au fost de acord, siguri că avea să fie
un eşec: “Îţi dăm 35 de mii de dolari şi rolul principal.”.
Ce a făcut cu banii? A stat 3 zile pe strada unde şi-a vândut câinele şi
când a trecut ăla cu câinele a zis că i-l cumpăra înapoi cu 100$. Tipul a
refuzat. Dar omul nostru îşi vroia câinele, aşa că a oferit 500$ pentru
“prietenul meu cel mai bun”. Apoi a trebuit să urce la 1000$.
În final, şi-a primit câinele înapoi pentru 15 mii de dolari şi un rol pe
care l-a dat acestui trecător în noul film.
Filmul se cheamă Rocky I, omul nostru se cheamă Sylvester Stallone.
Câinele din film este câinele din viaţa reală a lui Stallone.
Povestea reală povestită de Tony Robbins e mai jos, ca să vă faceţi o
idee despre cum funcţionează PASIUNEA. Şi ce însemna să VISEZI, să
VREI şi să MUNCEŞTI cu adevărat ca să obţii ce vrei.
Rocky I a câştigat Oscarul şi 200 de milioane de dolari. Asta ca dovadă
că până la urma obţii ce vrei.
Succes în realizarea propriilor voastre vise!
Aici e povestea întreaga spusă de Anthony Robbins, în limba
engleză
Povestea lui Rocky
POVESTEA NUMĂRUL 2
În continuare este textul integral al discursului lui Steve Jobs,
director la Apple Computer şi Pixar Animation Studios, adresat
absolvenţilor de la Universitatea Standford.
“Sunt onorat să fiu aici cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre
cele mai prestigioase universităţi din lume. Eu nu am absolvit niciodată
facultatea. Să fiu sincer, asta e cel mai apropiat moment de o
14absolvire, la care am participat. Am să vă spun 3 povestioare scurte
din viaţa mea. Doar atât.
Despre unirea punctelor în viaţă
M-am lăsat de facultate după 6 luni, dar am rămas în campus
încă 18 luni. De ce am renunţat? Totul a început înainte să mă nasc.
Mama mea biologică era o tânără studentă care nu absolvise încă şi a
decis să mă dea spre adopţie. Ea simţea că trebuie să fiu adoptat de o
familie cu studii superioare, aşa că totul era aranjat ca familia unui
avocat să mă adopte. S-au răzgândit în ultima clipă, pentru că doreau
o fată. Aşadar, a fost sunată următoarea familie pe listă: “Avem un
băieţel, îl vreţi?”. Nouă familie a spus “Sigur”. Părinţii adoptivi nu avea
facultate, însă au promis că băiatul va avea una.
La 18 ani am ajuns la facultate. Una scumpa pe care se duceau
economiile de o viaţă ale părinţilor mei. După 6 luni nu am văzut
niciun rost în a merge la facultate, pentru că nu înţelegeam cum mă va
ajuta să îmi dau seama cine sunt şi ce vreau să fac cu viaţa mea.
Am decis să renunţ la facultate şi să sper că totul va fi în regulă.
Atunci mă simţeam mic şi neajutorat, dar când mă uit în urmă îmi dau
seama că a fost una dintre cel mai bune decizii ale mele. În clipa în
care am renunţat la cursurile obligatorii am putut merge la cursurile
care îmi plăceau cu adevărat şi care erau de la diferite facultăţi.
Nu era totul frumos. Nu aveam camera în campus, aşa că
dormeam pe podea în camera unor prieteni. Strângeam cutii de suc şi
le vindeam pentru 5¢ ca să îmi cumpăr mâncare, iar în fiecare
duminică mergeam 12 kilometri pe jos ca să mănânc o masă copioasă
la templul Hare Krishna. Iubeam zilele de duminică.
Un curs care îmi plăcea foarte mult era cursul de caligrafie (era
poate unul dintre cele mai bune din ţară). Am învăţat despre tipurile
serif şi sans serif, despre variaţia spaţiului între litere şi care sunt
lucrurile care fac un scris excelent. Mi se părea fascinant.
Nimic din asta nu avea o aplicaţie practică în viaţa mea. Însă
peste 10 ani, când lucram la designul pentru primul Macintosh, am
reuşit să punem tot ce învăţasem atunci în arhitectura tipografica a
Mac-ului.Dacă nu aş fi făcut cursul de caligrafie, Macintosh nu ar fi
avut tipurile de font-uri şi posibilităţile de a scrie pe care le are acum.
Şi cum Windows a copiat Macintos-ul, probabil niciun computer din
lume nu ar fi avut! Evident, ar fi fost imposibil să unesc aceste puncte
din viaţa mea înainte. Doar uitându-te în urma poţi uni punctele.
15 Aşadar, trebuie să ai încredere că, într-un fel, punctele se vor uni
la un moment dat. Trebuie să crezi în ceva: intuiţie, destin, viaţă,
karma, orice. Abordarea asta nu m-a dezamăgit niciodată şi a făcut
toată diferenţa în viaţa mea.
Despre iubire şi pierdere.
Am avut noroc, am aflat devreme ce vreau să fac în viaţă. Am
pornit Apple în garajul părinţilor mei când aveam 20 de ani. În 10 ani,
compania a crescut de la un garaj la o companie de 2 miliarde de
dolari şi 4000 de angajaţi. De un an de zile lansasem Machintosh-ul,
iar eu împlinisem 30 de ani. Apoi am fost concediat.
Cum poţi fi concediat dintr-o companie pe care ai fondat-o? Păi,
când Apple era în creştere, am angajat pe cineva foarte talentat să mă
ajute, şi pentru un an treaba a mers bine. Apoi viziunea noastră
despre viitor a luat-o pe căi diferite şi astfel au apărut disensiunile.
Când s-a întâmplat asta, comitetul director i-a ţinut partea, iar eu am
fost dat afară.
Munca unei vieţi întregi era pierdută. Voiam să mă retrag undeva
departe, însă ceva nu mă lăsa. Încă îmi plăcea ce fac, îmi plăcea
munca mea. Am fost respins, dar încă iubeam. Aşa că am decis să
încep din nou de la 0. Atunci nu am înţeles, dar acum ştiu că a fi dat
afară a fost cel mai bun lucru pentru mine. Greutatea de a fi o
persoană de succes a fost înlocuită de uşurătatea de a fi începător din
nou, mai puţin sigur pe lucrurile din jurul meu. Am intrat în cea mai
creativă perioadă din viaţa mea.
În următorii 5 ani am întemeiat compania Next şi compania
Pixar. Am cunoscut-o pe Laurene, care a devenit soţia mea. Am creat
primul film animat pe computer şi am ajuns cel mai de succes studio
de animaţie din lume. Apple a cumpărat Next, iar tehnologia pe care o
dezvoltăm la Next este la baza companiei Apple astăzi. M-am întors la
Apple, iar Laurene şi cu mine avem o familie minunată împreună.
Nimic din astea nu s-ar fi putut întâmpla dacă nu eram dat afară
de la Apple. A fost un medicament foarte amar, dar pacientul avea
nevoie de el. Nu îţi pierde credinţa! Sunt sigur că singurul lucru care
m-a făcut să merg mai departe a fost dragostea pentru ceea ce
făceam.
Trebuie să descoperi ce iubeşti. Asta e valabil şi în muncă, şi cu
oamenii. Munca va ocupa o mare parte din viaţa ta şi singurul fel de a
fi cu adevărat satisfăcut este să ai realizări frumoase. Şi nu poţi avea
realizări frumoase decât dacă IUBEŞTI ceea ce faci. Dacă nu ai găsit
încă, continuă să cauţi. Nu te mulţumi cu puţin. Aşa cum se întâmplă
16cu toate problemele ce ţin de suflet, vei şti când vei găsi. Iar pe
măsură ce anii trec, totul va deveni mai frumos. Să nu uiţi doar: nu te
mulţumi cu puţin!

Despre moarte
Când aveam 17 ani, am citit ceva ce m-a impresionat profund:
”Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea
dreptate!”.
Să ţin minte că voi muri a fost cea mai importantă unealtă pe
care am avut-o ca să iau marile decizii în viaţă. Pentru că totul, toate
aşteptările externe, toată mândria, toată ruşinea şi frica de eşec, toate
dispar în faţa morţii, lăsând doar ceea ce este important cu adevărat.
Să ţii minte că vei muri e cel mai bun mod de a evita capcana de a te
gândi că ai ceva de pierdut. Eşti deja dezbrăcat. Nu există niciun motiv
să nu îţi urmezi inima.
Acum un an am fost diagnosticat cu cancer. Am primit
diagnosticul la 7,30 dimineaţa: aveam o tumoare la pancreas. Nici nu
ştiam ce e ăla pancreas. Doctorii mi-au zis că sigur e unul din acele
tipuri de cancer care nu pot fi tratate şi, prin urmare, aveam să mai
trăiesc între 3 şi 6 luni. Mi s-a spus să merg să îmi fac ordine în
treburi, pe limbajul doctorilor asta însemnând “o să mori”.
În seara acelei zile mi s-a făcut o biopsie: mi-au băgat pe gât un
endoscop, prin stomac şi intestine, până la pancreas, şi, cu un ac, au
prelevat câteva celule din tumoare.
Eu eram anesteziat, dar nevasta mea a spus că doctorii au
început să plângă când s-au uitat la microscop. Era o formă foarte rară
de cancer care se putea vindeca prin operaţie. M-am operat şi acum
sunt în regulă.
Ăsta a fost momentul în care am fost cel mai apropiat de moarte
şi sper că asta să fie valabil încă câteva decenii. Acum, că am simţit pe
pielea mea, pot spune nişte lucruri cu o mai mare certitudine decât
când moartea era doar un concept pur intelectual.
Nimeni nu vrea să moară. Chiar şi oamenii care vor să ajungă în
rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Şi totuşi, moartea e destinaţia
tuturor. Nimeni nu a scăpat de ea vreodată. Şi aşa şi trebuie să fie,
pentru că moartea este cea mai mare invenţie a vieţii. Agentul
schimbării. Curăţă vechiul pentru a face loc noului. Acum, voi sunteţi
noul, dar, în curând, veţi fi vechi şi veţi fi înlăturaţi. Îmi pare rău să fiu
aşa dramatic, dar acesta e adevărul.
17 Timpul fiecăruia este limitat, nu îl consuma trăind viaţa altora.
Nu te lăsa înregimentat, adică nu trăi după regulile altora. Nu lăsa
zgomotul părerilor altor persoane să amuţească propria ta voce
interioară. Şi, cel mai important, ai curajul să îţi urmezi inima şi
intuiţia. Ele ştiu deja ce vrei să devii. Orice altceva e lipsit de
importanţă.
Vă mulţumesc foarte mult.
Discursul complet în limba engleză este aici :
Discurs Steve Jobs
POVESTEA NUMĂRUL 3
Cum defineşti un tată? Foarte simplu. Iei poza lui Dick Hoyt, o pui în
dicţionar şi laşi restul lumii să îi urmeze exemplul. Când i s-a spus să
îşi interneze fiul într-o instituţie pentru că nu va putea merge, nu va
putea vorbi şi va fi o legumă întreaga viaţă, a refuzat. În schimb, şi-au
petrecut toată viaţa împreună, călătorind prin întreaga lume şi fiind o
sursă de inspiraţie pentru toţi cei care i-au întâlnit. Tatăl secolului?
Fără îndoială!
18De 85 de ori şi-a împins fiul la maraton. De 8 ori au participat la
triatlon. Adică a împins căruciorul cu rotile întreg maratonul, a tras
înotând barca cu fiul său în ea 5 kilometri şi a pedalat pe o bicicletă
specială 160 de kilometri. TOATE 3 PROBE ÎN ACEEAŞI ZI.

De asemenea, Dick şi-a dus fiul la schi, l-a cărat în spate pe munte şi a
făcut turul Americii pe bicicletă.
19Când mă uit la filmul ăsta, şi o fac des, are un efect profund asupra
mea. Când vezi ce fac oamenii ăştia şi în ce condiţii, te întrebi ce
anume îi împiedică pe oamenii sănătoşi să facă lucruri extraordinare în
viaţă... Când un tânăr imobilizat de la naştere, pentru toată viaţa, în
scaun cu rotile şi fără posibilitatea de a vorbi normal vreodată spune:
“Vreau să arăt oamenilor cu probleme că nu e nevoie să stea deoparte
şi să lase lumea şi viaţa să treacă pe lângă ei!”, ce altceva mai e de
spus?
Crezi că ai probleme care te împiedică să-ţi trăieşti viaţa aşa cum vrei?
Aruncă o privire aici:
TU POŢI