MOTIVAȚIA INTERNĂ ȘI MISIUNEA TA

Care e diferenţa dintre un cerşetor şi un învingător în viaţă? Poate mediul, educaţia, genele, steaua sub care s-a născut?
Îmi pun deseori această întrebare.
________________________________________________________
“Simte-te mizerabil. Sau automotivează-te. Orice ai vrea să
faci, e tot timpul decizia ta.”
(Wayne Dyer)
________________________________________________________
M-am gândit de ce un cerşetor preferă suferinţa fizică, frigul, foamea în locul unei
acţiuni către o viaţă mai bună şi de ce un om care s-ar putea mulţumi cu căldura şi confortul unei vieţi mediocre şi sigure, în care are asigurate cele necesare traiului, nu poate să
stea pe loc şi trebuie să crească, să evolueze, să zboare, de parcă destinul însuşi îl împinge înainte.
La o privire superficială, putem spune că există cauze externe care ţin de destin: un
copil este abandonat şi ajunge la orfelinat şi de acolo pe stradă, unde sub influenţa unui
anturaj nociv ajunge cerşetor.
Sau poate un copil se naşte într-o familie foarte săracă şi care nu poate, nu ştie să
îl înveţe altceva decât să cerşească.
Pe de altă parte un învingător sau o învingătoare se naște într-o familie care îl/o
educă în acest spirit de învingători. Le oferă condiţii la început când nu poate să fie indepedent. Hrană, adăpost, sprijin material, iubire, afecţiune, încurajare, educaţie şi toate
acestea ajung să facă dintr-un om un învingător. Aşadar la prima vedere e soarta care
PERA NOVACOVICI
6decide. Trecem pe lângă un cerşetor şi mulţumim sorţii că nu suntem noi în locul lui şi privim cu invidie la cel care reuşeşte pentru că are “avantaje” de care noi nu beneficiem.
# Şi apoi urmează adevărul!
Există poveşti despre oameni care au fost cerşetori, loviţi de boli, cărora le-a fost
răpită orice urmă de speranţă, care nu au renunţat şi au uimit lumea prin realizările şi renaşterea lor.
Există poveşti ale unor oameni celebri care au căzut distruși de droguri, abuzuri de
tot felul. Poveşti cu copii ai oamenilor de foarte mare succes care au tot şi care nu se ridică nici la glezna părinţilor lor prin realizările de-a lungul vieţii.
Există poveşti ale oamenilor care nu sunt cunoscuţi dar care au reputat extraordinare victorii personale.
Nevoile fiziologice
Apă, aer, mâncare, nevoi sexuale, somn, o temperatură constantă a corpului, toate
acestea sau la baza necesitaţilor noastre şi totodată reprezintă ţinta primară a motivaţiilor
noastre. Când acestea nu sunt satisfăcute, omul experimentează stări de suferinţă, durere, iritare, disconfort etc. Aceste trăiri ne motivează să satisfacem nevoile cât mai curând
posibil pentru a atinge homeostazia (jumătate din capitolul II este rezervat explicării aces-
PUTEREA TA INTERIOARĂ
7tui fenomen). Odată satisfăcute aceste nevoi, pot fi accesate nivelele superioare ale piramidei nevoilor.
Nevoile de siguranţă
Într-o lume haotică şi dezordonată avem nevoie de nişte confirmări şi o siguranţă
fizică şi psihică. Avem nevoie de siguranţa unui cămin, a unui loc pe care să-l numim casa
noastră. Dacă mediul pe care îl numeşti casa ta, familia ta, nu îţi oferă o stare de linişte,
siguranţă, vei avea o problemă în a trece la următoarele nivele. Iubirea, cunoaşterea, realizările şi visele trebuie să aştepte până când te simţi în siguranţă şi nu mai ai frica zilei de
mâine.
Nevoia de aparţinere
Iubirea şi sentimentul de apartenenţă sunt următoarele pe listă. Omul este un animal social şi are nevoie să aparţină unui grup, fie el religios, orice fel de anturaj etc. Toţi
avem nevoie să fim iubiţi (nonsexual) de ceilalţi, să fim acceptaţi. Ne plac atenţia şi aplauzele. Avem nevoie să fie nevoie de noi. Doar cu aceste 3 nevoi satisfăcute putem trece la
al 4-lea nivel şi suntem suficient de motivaţi să o facem.
Nevoia de stimă
Nevoile de stimă sunt cele care vin în urma rezultatelor şi abilitaţilor pe care le
avem, competențele noastre, atenţia şi recunoaşterea ce o primim de la cei din jur. Foarte
asemănătoare cu nevoia de aparţinere, diferă totuşi prin faptul că e legată de nevoia de
putere. Oamenii cu primele 3 nevoi satisfăcute încep să tindă spre provocări mai mari ale
vieţii sau să conducă maşini scumpe pentru a-şi creşte stima de sine. Aici e vorba de nevoia de admiraţie.
Nevoia de auto-actualizare
Pentru asta lucrăm noi. Ultimul nivel al piramidei, ceea ce contează în viaţă. Această nevoie poate fi numită “nevoia de a deveni mai mult decât eşti, să îţi valorifici întregul
tău potenţial nativ”. Oamenii care au primele 4 nevoi satisfăcute îşi pot maximiza poten-
ţialul. Pot căuta cunoaşterea, pacea interioară, experienţe estetice şi spirituale etc. De obicei oamenii din pătura socială de mijloc sunt cei mai avantajaţi, aşa cum arată studiile, şi
nu cei foarte bogaţi, elita societăţii. Pentru că dacă sărăcia extremă sălbăticeşte, bogăţia
în exces corupe şi nu motivează. În schimb în pătura de mijloc există o balanţă potrivită de
motivaţie, ambiţie şi resurse pentru a-şi valorifica în cel mai bun mod potenţialul.
________________________________________________________
“Oamenii vor să devină şi să rămână fericiţi. Nu-i de mirare
dacă omul se străduieşte de obicei să-şi reducă pretenţiile la fe-
PERA NOVACOVICI
8ricire şi dacă el se consideră fericit şi numai scăpând de nenorocire şi evitând suferinţa; într-un mod foarte general, sarcina
de evitare a suferinţei o izgoneşte pe ultimul plan pe aceea de
obţinere a plăcerii.”
(Sigmund Freud)
________________________________________________________
Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor preferă să aibă burta plină şi un acoperiş
deasupra capului decât să sufere ani de zile pentru un vis pentru care nu au nicio certitudine că îl vor transforma în realitate.
De aici, compromisurile pe care le facem în viaţă.
De aici, o viaţă mediocră şi lipsa succesului real în vieţile a 98% din oameni, din
moment ce doar 2% din populaţia globului este considerată de succes.
Ceea ce trebuie să ştii e că nu există maşina timpului care să te aducă înapoi la
ziua când citeşti aceste lucruri. Aşa cum a trecut timpul de când ai primele tale amintiri în
viaţă, adică repede, aşa va trece până vei fi bătrân sau bătrână şi îţi vei pierde puterile fi-
zice, psihice, ambiţia, pasiunea.
Întrebarea e: când vei privi în urmă, ce vei vedea? Crezi că vei avea destule scuze
pentru că nu ţi-ai urmat visele sau sufletul tău va fi strivit de regrete şi ai da orice să mai ai
o şansă să lupţi pentru ceea ce vrei cu adevărat, visele tale, dorinţele tale arzătoare?
Deciziile se iau acum şi ce semeni aduni.
Gothe are un citat pe care mi-l repet în fiecare dimineaţă ca să nu uit de ce mă
trezesc şi ce vreau să fac cu viaţa mea, ce vreau să devin şi să obţin:
________________________________________________________
“Lucrurile care contează cel mai mult nu trebuie lăsate niciodată la milă celor care contează cel mai puţin!”
________________________________________________________
Nu trebuie să laşi niciodată confortul aparent şi compromisul să îţi saboteze visele
şi dorinţele.
Nu te mulţumi cu jumătăţi de măsură şi chiar dacă temporar trebuie să duci o viaţă
care nu e aşa cum îţi doreşti, tot timpul trebuie să ridici privirea şi să priveşti la orizont.
Ceea ce ai făcut IERI şi ceea ce faci AZI te ajută să mai faci un pas spre ce vrei în viaţă sau
nu? Dacă răspunsul e “NU”, renunţă la acel lucru.
Dacă şcoala la care mergi nu e pe placul tău, continuă să mergi la ea, dar fă în aşa
fel încât să vezi viitorul şi, dacă e necesar, schimbă şcoală. Să pierzi un an sau doi nu e
dramă comparat cu a pierde o viaţă întreagă.
PUTEREA TA INTERIOARĂ
9Eu am pierdut 4 ani de liceu făcând informatică şi 5 de politehnică până să merg la
psihologie şi să îmi descopăr vocaţia. NOUĂ ani.
Dacă ai o slujbă care nu îţi place, e în regulă să continui cu ea dar să te gândeşti
permanent cum vei face trecerea la ceva mai bun pentru tine.
În timpul facultăţii lucram cu jumătate de normă şi vara cu normă întreagă, asta
timp de 3 ani. Aveam pe uşa firmei orarul de la şcoală şi orarul de la lucru. Îmi era bine,
am învăţat multe, dar era un compromis. Lucram pentru alţii şi nu voiam să fiu mediocru şi
să ascult ordine de la cineva căruia oricum nu-i pasă de mine şi nu era un om mai bun ca
mine. Voiam să am afacerea mea.
După ce am ales să îmi urmez vocaţia, am renunţat la slujbă şi în anul 1 de la psihologie nu aveam bani nici să îmi plătesc şcoala. Am strâns din dinţi atunci şi acum am
afacerea mea pe net care creşte. Au meritat 2 ani de austeritate? Comparat cu o viaţă de
mediocritate, oricând.
Dacă viaţa ta sexuală sau relaţiile tale de iubire nu sunt cum îţi doreşti, nu trebuie
să te panichezi, dar trebuie să faci în fiecare zi un pas către educaţia şi devenirea ta, devenirea acelei persoane care e satisfăcută de aceste domenii ale vieţii.
Mi-am pierdut virginitatea la 19 ani şi dacă nu aş fi fost super determinat să rezolv
această problemă a vieţii mele probabil aş fi fost un frustrat care nu înţelege nimic din sexualitate, femei, iubire şi relaţii.
Am spus că am să rezolv problema orice ar fi, şi după 5 ani în care am citit şi experimentat TOT ce am putut, fără teama de eşec − deşi a fost mult mai des întâlnit decât
succesul − şi fără ruşinea de “ce vor spune cei din jur” am scris o carte despre seducţie.
Lucrarea de licenţă la psihologie este pe tema asta. De atunci ajut cu succes foarte mulţi
tineri să evolueze în acest domeniu al vieţii.
Mi-a luat 5 ani, de la 21 la 26, de citit şi experimentat ca să mă trezesc într-o zi din
pat şi să nu mai am nemulţumiri în domeniul ăsta. E mult sau puţin? Nu ştiu. Ce ştiu e că
la 29 de ani lucrez cu motoarele la turaţie maximă să îmi ating visele şi pot să fac asta
doar sprijinindu-i pe alţii să le atingă pe ale lor.
De asta citeşti rândurile astea, pentru că vreau să reuşeşti şi vreau să ştii că se
poate şi că TOTUL de tine depinde. Stă în puterea ta.
Am scris tot ce e mai sus pentru că sunt 3 lucruri foarte importante care cred că se
găsesc în viaţa fiecăruia dintre noi.
școala şi educaţia care te formează
viaţa profesională, plăcerea de a-ţi urma vocaţia şi de a excela într-un domeniu în care
eşti talentat şi care trebuie să te ducă şi la independenţa financiară
viaţa sexuală, relaţiile, iubirea care întregesc tabloul unei ființe umane complete şi fericite.
# Şi pentru fiecare dintre ele a trebuit să sacrific un confort aparent şi binefăcător pe
moment, pentru o satisfacţie mai mare pe urmă. Şi la fel va trebui să faci şi tu.
PERA NOVACOVICI
10Cunosc un om de 50 de ani care lucrează într-o slujbă de rahat într-o fabrică, are
un credit bancar care se întinde pe toată durata vieţii lui şi îl face un sclav pentru o mobilă,
un televizor şi ce altceva a ştiut el să îşi ia de banii ăia. Are 2 copii pentru care nu îşi permite să plătească cea mai bună educaţie şi nu le poate oferi condiţii pentru a reuşi cu adevărat în viaţă, se ceartă cu soţia şi îşi îneacă amarul în alcool şi nu va fi niciodată cu adevărat împlinit sau fericit.
Nu mă cred mai bun decât el. Ştiu doar că lui i-a lipsit odată puterea interioară să
facă sacrificiile necesare pentru a obţine cu adevărat ce vrea în viaţă.
Îmi este foarte greu să îl ajut pentru că prima oară trebuie să se dezvețe de toate
lucrurile greşite pe care le-a învăţat şi apoi abia să înveţe toate lucrurile noi. Dacă pentru
el situaţia este foarte grea, pentru tine poate fi mai uşoară. De asta am scris rândurile pe
care le citeşti.
Sper să îţi folosească.