STAREA PSIHOLOGICĂ DE NEVOIE, DE VICTIMĂ, DE SCUZĂ, DE ASERTIVITATE

Starea de nevoie, de victimă şi de scuză. Sau despre un alt fel de cerşetori…
STAREA PSIHOLOGICĂ DE NEVOIE
Vom începe cu cel mai mare defect de care trebuie să scapi. Este defectul care denotă o lipsă totală de putere interioară, face oamenii să se îndepărteze de cei care-l au,
este cel mai dăunător lucru pentru orice persoană care îşi doreşte să obţină bani, prieteni,
sex sau relaţii şi este un defect de care eu am suferit foarte multă vreme.
Acest defect este de natură psihologică şi nu are încă în limba română un corespondent care să îl definească corect.
O definiţie pe care eu aş da-o ar fi “starea psihologică, emoţională şi socială de nevoie sau starea unei persoane suficient de neajutorate pentru a avea nevoie de ajutor”.
În engleză, persoana de genul acesta se numeşte “needy” iar starea psihologică se
numeşte “needyness”. Vine în urma valorii pe care o atribuim nouă înşine.
Iubirea de sine
Una din cheile dezvoltării noastre este iubirea pe care ne-o dăruim nouă înşine.
Preţuirea de sine este vitală, pentru a nu cădea în relaţii de dependență în care cerşim
atenţia, afecţiunea şi iubirea celorlalţi pentru a câştiga astfel dreptul de a exista.
Iubirea de sine ne permite să fim noi înşine fără a aştepta aprobarea celorlalţi.
Să căutăm şi să experimentăm ceea ce ne atrage şi ne face plăcere fără a judeca
şi să fim judecaţi de către cei din jur sau cel puţin, dacă de judecata celor din jur nu scapi,
cel puţin să nu îţi pese de ea pentru că doar tu ştii ce e bine pentru tine.
Unii oameni chiar cred că nu merită ce e mai bun de la viaţă, că într-un fel nu sunt
destul de buni… nimic mai fals.
Doar că ne aflam în diferite contexte şi pornim cu avantaje şi dezavantaje. Ai putea
să zici “cine pleacă în viaţă sărac şi în mediu nociv, ce avantaje poate avea?”. Luptând
pentru fiecare lucru, trăind experienţe dure, se căleşte şi dacă are destulă putere interioară
devine o persoană extraordinară.
# Şi pentru cei care în stilul lor ar zice “eu am mai multe dezavantaje decât alţii”… Să
încep să îţi spun poveşti? Într-o zi asta am să şi fac. Am să strâng sute şi mii de poveşti de
succes ale oamenilor foarte dezavantajaţi, doar pentru a închide gura celor care îşi caută
neobosiţi scuze.
Te gândeşti că ar fi mai bine să ai totul de-a gata? Te gândeşti că acum suferi şi ţi-e
greu. Gândeşte-te că doar atunci evoluezi, sub presiune şi în timp, cu răbdare − asta te
face mai bun.
Plăcerea nu te face mai bun şi doar te adoarme. Să nu mai aştepţi aprobarea celorlalţi pentru a te aprecia pe tine însuţi şi a aprecia viaţa este revoluţia cea mai însemnată
PUTEREA TA INTERIOARĂ
43şi profundă care îţi poate afecta viaţa. Nu sunt lucruri uşor de rezolvat, dar merită timpul şi
efortul.
“Nu sunt needy” înseamnă că nu caut aprobare, acceptare, apreciere sau recunoaştere şi recunoştinţă. Îmi asum responsabilitatea şi rezist nevoii de recompensă şi rezultatelor imediate.
De ce starea de nevoie este dăunătoare? Dacă eşti needy, îi vei face pe oameni să
se simtă inconfortabil, să reacţioneze negativ față de tine chiar dacă încearcă să fie politicoşi. Vor căuta să se îndepărteze de tine. Se vor simţi îndreptăţiţi să se folosească de tine,
să te renege, să te discrediteze, umilească etc. Te vor pune mai jos decât ei pe scara socială şi vei avea mai puţină valorare. Îţi va distruge demnitatea.
Ce este starea de nevoie? Starea în care o persoană crede că îi lipseşte ceva deşi
de multe ori acest lucru nu este adevărat.
5 tipuri de nevoie psihologică:
Să cauţi aprobare: ai nevoie să ţi se spună ce să faci, să ţi se spună că ai voie, sau că
nu ai voie, să cauţi şi te uiţi permanent la cei din jur.
Să cauţi acceptare: nu poţi să te simţi bine dacă există oameni sau persoane care nu te
plac.
Să cauţi apreciere: când ai nevoie de cei din jur să te bată pe spate pentru marile tale
realizări şi pentru abilităţile tale.
Să te bazezi pe alţii ca să îţi compenseze lipsa de încredere în forţele tale când nu îţi
asumi responsabilitate pentru tine. Ceri ajutor constant şi nu ai încredere în capacităţile
tale.
Să nu poţi să amâni recompense: vrei credit ca să îţi iei televizor sau haine, cu dobânda
pe 10 ani. Să profiţi de o oportunitate fără să te gândeşti la consecinţe sau la ziua de
mâine, să nu poţi rezista la dorinţe sau pofte spontane. Foartă multă lipsă de putere
personală. Nevoia e ATÂT de mare că nu mai poţi rezista.
De ce sunt oamenii în starea de nevoie?
Lipsa de încredere în forţele proprii care este indusă de la părinţi în primul rând.
Foarte puţini părinţi ştiu să îşi crească copiii cu încurajări. Majoritatea îi cresc spunându-le
“nu ai voie” şi îi încurajează să fie mediocri şi în siguranţă decât să îşi asume riscuri şi să
fie măreţi. Nu uita că rolul tău e să îţi depăşeşti părinţii.
Pentru că au putere asupra mediului lor, se agaţă de prima oportunitate care le apare de teamă că nu va mai fi alta. Sunt foarte ataşaţi de deznodământ şi intră în depresie
dacă au aşteptări şi nu iese cum şi-au imaginat. Îşi fac filme în relaţii, în viitor şi se agaţă
cu disperare doar ca să se prăbuşească când nu se întâmplă cum şi-au imaginat.
Oamenii slabi îşi imaginează că banii, maşina şi casa fac un om să aibă putere.
Astfel, dacă nu le au consideră că sunt slabi şi mici. Statutul social mic. Nu se gândesc că
au potenţial şi vise şi că toţi care au pornit de jos au reuşit în viaţă. Şi că nu trebuie să se
compare pentru că fiecare are drumul lui, provocările lui în viaţă. Cei care se consideră cu
PERA NOVACOVICI
44statut social scăzut suferă din lipsă de validare. Neputând să se privească în oglindă şi să
spună “sunt mândru de mine” caută aprobare şi aprecierea celorlalţi.
Câteva exemple de comportament al oamenilor în starea de nevoie:
să te porţi mai frumos sau mai politicos decât eşti tu de obicei zi cu zi arată că eşti în
starea de nevoie;
să te uiţi constant în jur ca să vezi ce să crezi, ce să faci, ce să gândeşti; ai viaţa ta şi nu
depinde de alţii;
să încerci să controlezi alţi oameni: oamenii nesiguri încearcă să controleze alţi oameni
pentru că nu se pot controla pe ei şi apoi asta e o cale de a se valida; trebuie să vadă
dacă încă au impact asupra celor din jur ca să se simtă importanţi din nou;
să cauţi atenţia într-o măsură PREA mare;
să încerci să arăţi permanent că ai dreptate e un semn că ai nevoie să ţi se recunoască
punctul de vedere, altfel te simţi lipsit de valoare;
dacă te afectează ce zice lumea înseamnă că părerea lor contează mult; pui preţ mare
pe aprobarea, acceptarea şi aprecierea lor − deci, lipsa de putere interioară.
# Şi astfel poţi fi manipulat foarte uşor prin obiectul dorinţei tale.
Cum se îndepărtează starea de nevoie? În primul rând trebuie să ştii clar că ai foarte multă valoare şi un potenţial uriaş. De aici începe totul. Cum anume vei ajunge să ai rezultate în viaţa reală, să faci bani, să obţii succes e o altă parte a problemei. Dacă faci lucruri pas după pas, cu perseverenţă vei reuşi. Dar nu asta e important acum. Important e
să înveţi să îţi acorzi importanţă şi valoarea pe care le ai. Doar tu decizi asta. Dacă decizi
că meriţi respect şi valoare, oamenii ţi-o vor acorda, dacă decizi că nu meriţi, oamenii nu îţi
vor da.
Eşti tratat aşa cum ceri să fii tratat/ă. Văd zilnic oameni care fac şi spun prostii pentru că simt nevoia să fie pedepsiţi şi să obţină atenţie într-un fel.
Trebuie să accepţi şi să înţelegi că natura umană e să îi îndepărteze pe cei nevoiaşi. Nu suntem atraşi de ei. Putem avea milă şi compasiune, dar nu atracţie. Nu vei atrage prieteni sau parteneri. Vei atrage milă din când în când. Ca cerşetorii.
Gândeşte-te ce simţi dacă ai pe cineva care te sună de 10 ori pe zi ca să îţi povestească problemele? Fără să te întrebe dacă ai timp, ai chef, dacă nu ai probleme tu la
rândul tău?
Învaţă să te iubeşti pe tine.
Dacă nu eşti cea mai interesantă, distractivă şi atrăgătoare persoană pe care o ştii
mă gândesc că lucrezi ca să devii nu?
Loc al controlului intern. Succesul este asociat cu oamenii cu loc de control intern.
Cine e responsabil? Cine poate schimba? Dacă răspunsul e “tu” atunci ai loc de control
intern.
PUTEREA TA INTERIOARĂ
45Alungă gândurile “ce zic oamenii” imediat ce îţi apar. BUNE ŞI RELE. Nu contează
dacă lumea te critică şi nu contează dacă lumea te laudă. Rămâi rece la toate. Doar tu îţi
cunoşti măsura şi valoarea şi ambiţiile. Asta arată că nu te afectează nimic.
Cunoşti pe cineva care e atât de nevoiaş emoţional că oricât de atent eşti cu el şi
oricât de mult oferi niciodată nu e destul? Şi dacă nu vii în întâmpinarea lor imediat se simt
respinşi?
STAREA PSIHOLOGICĂ DE SCUZĂ
Cei mai mulţi dintre noi au pregătite scuzele înainte de a cunoaşte rezultatul. La
sfârşitul cărţii sale “Think And Grow Rich”, Napoleon Hill are o listă cu scuze pe care
oamenii le invocă. Ai auzit vreodată pe cineva spunând asta – sau poate ai spus chiar tu:
Dacă aş avea bani…
Dacă nu aş avea familie şi copii…
Dacă aş avea o educaţie mai bună…
Dacă aş avea timp…
Dacă aş fi sănătos…
Dacă ceilalţi m-ar înţelege…
Dacă ar fi condiţii diferite…
Dacă m-aş putea întoarce în timp…
Dacă nu mi-ar fi frică de părerea lor…
Dacă aş avea o şansă…
Dacă mi s-ar da o şansă…
Dacă aş avea o slujbă mai bună…
Dacă alţii nu ar avea ciudă pe mine…
Dacă nu s-ar întâmpla nimic care să mă oprească…
Dacă aş fi mai tânăr…
Dacă aş putea face ce vreau eu…
Dacă m-aş fi născut bogat…
Dacă aş cunoaşte oamenii potriviţi…
Dacă aş avea talentul pe care alţi oameni îl au…
Dacă nu aş fi ratat oportunităţile pe care le-am avut…
Dacă oamenii din jur nu m-ar enerva…
Dacă cineva m-ar ajuta…
Dacă aş trăi în altă ţară sau alt oraş…
Dacă aş avea personalitatea pe care o vreau…
Dacă nu aş mai avea datorii…
Dacă aş putea să încep…
Dacă nu aş fi eşuat…
Dacă aş şti cum…
PERA NOVACOVICI
46Dacă nu s-ar opune toată lumea…
Dacă nu aş avea aşa multe griji…
Dacă mi-ar cunoaşte lumea abilităţile…
Dacă oamenii nu ar fi aşa proşti… (nu te plânge; asta s-ar putea să fie în avantajul
tău într-o bună zi)
Dacă aş avea încredere în mine…
Dacă nu aş avea ghinion…
Dacă aş fi fost născut sub o stea norocoasă…
Dacă nu ar fi adevărat că “aşa este viaţa şi nu putem schimba nimic”…
Dacă nu aş fi avut un “trecut”…
Dacă aş fi avut afacerea mea…
Dacă oamenii m-ar asculta…
Sau DACĂ – iar acesta este cel mai mare dintre toţi “dacă” – aş fi avut curajul să mă
văd aşa cum sunt în realitate, aş fi aflat ce anume nu este în regulă cu mine şi aş fi corectat acel lucru. Apoi, poate aş avea ocazia să profit de pe urma greşelilor mele şi să
învăţ ceva în urma greşelilor celor din jur.
# Şi, acum, poate aş fi unde îmi doresc să fiu, DACĂ aş petrece mai mult timp analizând şi corectând defectele mele şi mai puţin timp căutând scuze să le acopăr.
# Şi eu pot veni cu multe scuze pentru fiecare ocazie când nu am făcut nimic ca să
îmi rezolv problemele, şi toate sună bine şi impresionează. Dar nu sunt adevărate.
Pentru a te putea folosi cât mai bine de aceast material, va trebui să ai curajul să
laşi deoparte câteva din lucrurile pe care le-ai învăţat până acum şi să fii dispus să te
schimbi.
STAREA PSIHOLOGICĂ DE VICTIMĂ
Am vorbit cu o femeie psiholog de la penitenciar, care a zis că principala problemă
cu care se confruntă când discută cu deţinuţii e să-i facă să îşi asume responsabilitatea
pentru faptele lor, deoarece abia apoi pot ajunge la cauzele şi motivele pentru care omul a
ajuns la puşcărie. Abia apoi pot să încerce să-şi rezolve problemele.
Ce fac 95% din deţinuţi? Afirmă foarte convinşi că nu sunt vinovaţi.
A fost un accident.
Au avut ghinion.
Alţii sunt vinovaţi şi deţinutul e doar un ţap ispăşitor.
Soarta e de vină!
Părinţii sunt de vină!
Societatea e de vină!
EU SUNT NEVINOVAT!
“Îmi asum responsabilitatea şi vreau să învăţ”, asta nu spune niciun muppet care
face pe “victima”.
PUTEREA TA INTERIOARĂ
47Poţi să îţi asumi responsabilitatea, sau nu, să dai vina pe părinţi, soartă sau să zici
“ăsta sunt, asta am şi vreau să fac tot ceea ce e posibil să schimb lucrurile în favoarea
mea”. Nu e nimeni vinovat. Decât tu.
Victimele sunt acele persoane care nu doresc să îşi asume responsabilitatea pentru
viaţa lor şi care cred că toate lucrurile li se întâmplă pur şi simplu, iar ei nu pot face nimic.
“Ceilalţi îmi fac rău şi eu nu pot să fac nimic pentru mine.”
Victimele invocă situaţiile trecute pentru a-i face pe alţii să se simtă prost şi vinovaţi
pentru ei şi situaţia lor. Lucruri de genul “Din cauza ta… etc.”
Victimele aduc multă dramă în viaţa lor şi a celor din jur, joacă “teatru” şi, mai mult,
nu îşi dau seama că-i îndepărtează pe oamenii de succes şi pe cei cu fire optimistă de
lângă ei.
Aşa cum am discutat mai devreme, stări mentale negative sunt folosite pentru a
atrage atenţia, ceea ce poate face ca o persoană să devină dependentă de acest fel de
atenţie.
Când faci pe victima, simţi că există forţe externe, independente de voinţa personală, care cauzează experienţe negative în viaţa ta. Un fel de dat al sorţii, de fatalitate. Lucrul acesta te face să îţi vezi viaţa ca pe o experienţă pasivă, în care tu eşti un simplu pion
prins la mijloc şi nu poţi face nimic. Lucrurile ţi se întâmplă, te pun în faţa faptului împlinit;
nu eşti tu acela care le controlează; nu eşti tu cel care face lucrurile să se întâmple. Nu
eşti tu cel ce deţine puterea. O astfel de atitudine e foarte atrăgătoare pentru unii oameni,
din următoarele motive:
(1) Este un răspuns comod la eşec. Să spui că nu eşti vinovat cu nimic este mai
uşor decât să accepţi responsabilitatea pentru ce nu merge bine în viaţa ta. Cel puţin, în
mintea ta, negativul se scutură de pe tine şi cade pe altceva sau altcineva.
(2) Când eşti victimă, nu trebuie să faci niciun efort să schimbi lucrurile. Nu e vina
ta, de ce să schimbi ceva?
(3) Primeşti atenţie şi milă, care este mai bună decât niciun fel de atenţie.
(4) Cei care îşi trăiesc viaţa ca victime devin experţi în a manipula alţi oameni prin
sentimentul de vină şi alte emoţii. Unii învaţă să fabrice poveşti dramatice pentru a atrage
mila oamenilor bine intenţionaţi şi pentru a profita în vreun fel de pe urma lor, emoţional şi
material.
(5) Gândirea de victimă îţi permite să foloseşti o gândire iraţională bazată pe ipoteza că viaţa ar trebui să fie corectă pentru toţi, iar asta duce la foarte multe dezamăgiri. Asta în loc să foloseşti o gândire logică, obiectivă, care duce la nişte concluzii supărătoare
despre propria persoană, dar care să te ajute să corectezi defectele şi să devii o persoană
mai bună.
(6) În final, sindromul victimei poate fi un tipar puternic imprimat în gândirea şi atitudinea unei persoane şi care e învăţată din copilărie, de la părinţi, prieteni sau apropiaţi.
Victimizarea învăţată este singurul fel în care o persoană vede lumea, aşa că totul este
interpretat să se potrivească cu eterna nedreptate şi cu emoţiile negative. Chiar şi lucrurile
PERA NOVACOVICI
48pozitive sunt îmbrăcate într-o lumină negativă, găsindu-se motive ascunse pentru aceasta.
Victima este atât de obişnuită să i se întâmple lucruri negative, încât nu poate crede că i
se pot întâmpla şi lucruri bune.
Ca o concluzie: să fii o victimă în viaţă nu îţi va îmbunătăţi niciodată viaţa, pentru că
deja ai renunţat la eforturile de a face ceva. Aruncând vina pe forţe externe, le dai acestora toată puterea şi rămâi fără posibilitatea de a schimba situaţiile în bine.
Primul pas pentru a trece peste o experienţă negativă este să îţi asumi partea de
responsabilitate, învăţând din greşeli şi acceptând că ţi-ai asumat un risc pentru că a meritat. Ceea ce doreşti să obţii, dacă merită, merită tot efortul tău.
Pe lângă sindromul victimei, de care suferă aproape toţi muppets, mai sunt şi câteva “calităţi” secundare care, împreună cu sindromul de victimă, pot pune pe făraş o viaţă
de om.
“Vreau să fiu apreciat pentru ce sunt!”
Privilegiul de “a fi tu însuţi” e un privilegiu care trebuie câştigat, nu un drept pe care
îl ai din oficiu. Şi poţi câştiga acest drept învăţând cum să îţi foloseşti mintea ca să trăieşti
o viaţă aşa cum îţi doreşti, învăţând cum să ai succes pentru a te simţi bine fiind “tu însuţi”;
învăţând cum să obţii ceea ce vrei, lăsându-le şi celorlalţi acest drept.
Nu aşteapta ca cineva să vină şi să îţi pună pe tavă lucrurile pe care ţi le doreşti.
O prietenă a mea mi-a spus demult ceva, înainte să mă gândesc că voi învăţa pe
alţii. Şi am ţinut foarte clar minte: “Cine zice «Vreau să fiu apreciat pentru ce sunt» nu e
dispus să lucreze la persoana sa, să devină mai bun şi mai de succes. Nu merită să aibă
nimic.”
“Sunt o persoană de treabă!”
Egoismul este de două feluri:
(1) Primul este cel pe care toţi îl cunoaştem şi este destul de evident: atitudine de
exagerată preocupare pentru interesele personale şi de nesocotire a intereselor altora.
(2) Al doilea tip de egoism e mai greu de detectat, e mascat. Oameni care fac o
faptă aparent bună şi apoi aşteaptă ceva în schimb.
Acest tip de persoană crede că este mai bun decât cei din jurul său, pentru că încearcă să mulţumească pe toată lumea, când de fapt ce face e manipulare. Simţi că ceilalţi îţi sunt datori şi ai acel sentiment egoist că tu faci lucruri bune.
Acest tip de om face un serviciu cuiva doar pentru a putea simţi că celălalt îi este
dator şi nu ezită să aducă în discuţii serviciile şi faptele din trecut, dacă situaţia o cere.
“Ce vor zice ceilalţi?”
Există oameni care nu spun “nu” foarte des, de teamă să nu supere pe cineva, oameni care nu îşi susţin părerile. Această atitudine e gravă, pentru că acest gen de muppet
trece des la primul tip de muppets, victima.
PUTEREA TA INTERIOARĂ
49Acest gen de marionetă e persoana care încearcă să fie tot timpul pe placul tuturor,
îşi consumă energia străduindu-se să îi facă pe alţii fericiţi. Ziua are 24 de ore pentru toţi.
Trebuie să înţelegi că ai resurse limitate şi că, dacă foloseşti energia pentru alţii, nu mai ai
destulă pentru tine. Şi la sfârşit cine va fi de vină?
Ceilalţi, evident.
Faci ceea ce vor alţii să faci, nu vrei ca nimeni să fie nervos, supărat sau dezamăgit
din cauza ta, fugi de ceea ce ţi-ar putea cauza experienţe emoţionale negative, fugi de
conflict, frică şi furie.
# Şi apoi îţi vine factura, care te taxează pentru timpul, energia şi efortul din viaţa ta,
pe care le-ai dat înainte să le foloseşti pentru persoana ta suficient.
Obedientul
Psihologia socială şi experimentele din acest domeniu arată cât de mult le place
oamenilor să asculte de alţii.
Ce e şi mai rău e că ascultă de alţii când vine vorba de viaţa lor. Omul obedient,
când intră într-un loc unde sunt şi alţi oameni, se uită imediat în jur să vadă cine e şeful şi
cum se poartă cei din jur, pentru ca să se poată conforma şi să se poarte la fel ca restul
grupului.
Îi este teamă să facă sau să spună ceva original, ca nu cumva să fie respins de
grup. Când e nevoie să facă o alegere, nu poate să facă o alegere bazată pe părerile şi
valorile lui personale, ci e nevoie să vadă ce fac ceilalţi. N-are deloc personalitate şi nici
colană vertebrală.
Acum, mă gândesc că unii dintre cititorii mei se vor regăsi măcar într-una din categoriile pe care le-am descris mai sus. Ştiu că nu e deloc uşor. Înainte mă dădeam cu capul
de pereţi pentru că nu înţelegeam oamenii din jurul meu, nu înţelegeam situaţiile de viaţă
în care intram şi, aproape tot timpul, pierdeam şi nu înţelegeam unde greşesc.
Era o disperare tăcută şi, în acelaşi timp, făceam cea mai mare greşeală posibilă:
nu ceream ajutorul nimănui, pentru că eram prea mândru. Nu voiam să învăţ de la altcineva. Nici nu credeam că se poate învăţa despre problemele pe care le aveam eu şi îmi imaginam că eu sunt cel mai necăjit om de pe pământ şi problemele mele sunt cele mai mari
din câte există.
Bineînţeles, aşa gândea muppet-ul din mine. Iar când laşi muppet-ul să alerge liber,
numai lucruri rele se întâmplă. Însă vremurile astea au apus şi acum, după ce mi-am învă-
ţat lecţiile, e timpul să le spun şi altora ce am aflat.
Dacă după acestă parte introductivă poţi să laşi pentru o vreme ceea ce ştii deoparte şi să înveţi de la mine, te invit să păşim împreună într-o lume în care eu îţi sunt ghid, iar
tu eşti personaj principal.
SOLUȚIA: ASERTIVITATEA
Cum se îndepărtează starea de nevoie?
PERA NOVACOVICI
50Dacă nu cauţi aprobarea tot timpul, eşti dispus să îţi asumi riscuri şi să mergi împotriva convingerilor actuale şi a mentalităţii. Nu ţi-e frică de eşec şi poţi accepta eşecul ca o
unealtă foarte valoroasă pentru învăţare.
Nu accepta drama, plângerile şi scuzele. Spune-ţi în fiecare zi: “Mă simt confortabil
cu punctele mele de vedere şi nu sunt afectat de judecata celorlalţi.”
________________________________________________________
“Singurele drepturi pe care le avem sunt cele pe care ni le asumăm, nu cele care ne sunt date de alţii.”
(anonim)
________________________________________________________
Poate ai simţit uneori, aşa cum am simţit şi eu, o lipsă de control în viaţa ta. Poate
te-ai întrebat de ce uneori unii oameni obţin ceea ce vor, în timp ce dorinţele şi nevoile tale
rămân nesatisfăcute.
Să fii asertiv înseamnă să spui celor din jur ce vrei, ce simţi, ce nevoi şi preferinţe
ai, într-un fel care te ajută să şi obţii. Spui clar şi cu multă încredere în tine ce vrei, fără să
ameninţi, fără să îl faci pe celălalt să se simtă inferior sau dispreţuit.
Să fii asertiv înseamnă să iniţiezi o conversaţie, să faci complimente sincere, fără
să urmăreşti ceva, să critici într-un mod care ajută şi, de asemenea, să primeşti critica
dacă este justificată.
Asertivitatea este felul potrivit de a te comporta în funcţie de situaţie.
Putem distinge 3 mari moduri de comportament:
agresiv
pasiv
asertiv
Asertivitatea este o balanţă între agresivitate şi egoism, pe de o parte, şi respectarea nevoilor celorlalţi şi încercarea de a-i ajuta să obţină şi ei ce vor, pe de altă parte.
Să nu fii asertiv poate avea câteva consecinţe:
să te simţi furios pe tine
să te enervezi pe cineva care “ar fi trebuit să ghicească” ce nevoi ai
să porţi cu tine sentimente de vinovăţie şi frustrare, pentru că nu te exprimi în totalitate.
Să fii asertiv, pe de altă parte, înseamnă să îţi exprimi sentimentele într-un fel care
creşte la maximum şansele de a obţine ceea ce vrei. Să fii asertiv înseamnă să fii proactiv,
adică să faci lucrurile să se întâmple, în loc să le laşi să se întâmple de la sine.
Aşadar, cu cât acţionezi mai mult pentru binele tău, cu atât mai capabil te simţi şi
asta îţi va creşte respectul şi stima de sine. Cu cât te simţi mai bine în pielea ta, cu atât
PUTEREA TA INTERIOARĂ
51devine mai uşor să acţionezi asertiv şi proactiv şi eşti foarte puţin predispus la frustrări, îndoieli, depresii.
Agresivitatea este alimentată de faptul că nu obţinem ceea ce vrem şi suntem frustraţi. Normal, oamenilor le va plăcea să se afle în preajma oamenilor asertivi pentru că ştiu
că vor fi trataţi corect şi cu respect.
Mai ales, acceptă că şi ceilalţi au aceleaşi drepturi. Învaţă-i şi te vor respecta pentru
asta… Cere oamenilor să fie maximul din ce pot fi şi astfel vei face lumea din jur mai bună.
Compromisul şi negocierea sunt 2 lucruri foarte importante pentru o persoană asertivă.
Să enumerăm în continuare drepturile asertive:
(1) Să fiu propriul judecător a ceea ce spun şi fac.
(2) Să cer ceea ce vreau (recunoscând dreptul celorlalţi de a spune “nu”).
(3) Să iau decizii şi să fiu răspunzător pentru ele.
(4) Să fiu independent.
(5) Să nu ofer motive şi scuze pentru propriul comportament.
(6) Să nu fiu responsabil pentru descoperirea soluţiilor la problemele celorlalţi.
(7) Să mă răzgândesc.
(8) Să fac greşeli.
(9) Să spun “nu ştiu”.
(10) Să iau propriile decizii.
(11) Să spun “nu înţeleg”.
(12) Să spun “nu-mi pasă”.
(13) Să intru în relaţii cu ceilalţi fără să fiu dependent de părerile, aprobările şi con-
firmările lor.
(14) Să am intimitatea mea.
(15) Să spun NU sau DA fără să mă simt vinovat.
NU UITA: cei din jur au aceleaşi drepturi!
De ce este nevoie să fii asertiv?
Pentru a scăpa de manipularea la care eşti supus în fiecare zi. Majoritatea manipulărilor nu sunt intenţionate şi conştiente. Ele vin de multe ori din partea oamenilor bine intenţionaţi, dar, cum am mai spus, “drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”.
Manipularea poate veni prin:
sentimentul de vină: de obicei în relaţii se petrece acest lucru, când părinţii îşi fac copiii
să se simtă vinovaţi pentru ceva (“Nu ţi-ai făcut curat în cameră.”), iubiţii îşi fac reproşuri
unul altuia (“Mă faci gelos tot timpul, mă necăjeşti…” etc.), prietenii între ei (“Te-am îmbătat eu data trecută, acum e rândul tău!”);
critică (nu e nevoie de exemple, că ştim toţi prea bine cum e să fii criticat pentru a fi obligat să faci lucrurile altfel);
ruşine (“Nu-i frumos, nu se face, ce vor zice cei din jur?” etc.);
PERA NOVACOVICI
52 autoritate: toţi cei în poziţie superioară care te obligă să te conformezi.
Oamenii în general manipulează pentru că ei au o schemă despre cum ar trebui să
fie lumea, cum să se poarte oamenii, cum să reacţioneze şi apoi le cer celor din jur să se
poarte conform modelului care este rodul minţii lor şi LE APARŢINE. Când nu se întâmplă
asta, începe manipularea prin vină, critică, ruşine, autoritate. Vestea bună e că noi vom
trece de aparenţe şi vom discuta despre ceea ce se întâmplă cu adevărat.