Nişte învingători

Şi, pentru că în fața țelurilor fiecărui om stau de obicei obstacole copleşitoare, în
cartea “Supă de pui pentru suflet” sunt înşirate câteva personalităţi şi eşecurile lor:
După prima probă data de Fred Astaire în 1933, directorul studiourilor MGM şi-a notat: “Nu poate să joace! Uşor chelios! Ştie puţin să danseze!”. Astaire a păstrat această
notiţă toată viaţa, deasupra şemineului din casa sa din Beverly Hills.
Lui Socrate i se spunea “un corupător imoral al tineretului”.
Beethoven de-abia se descurca la vioară şi prefera să interpreteze propriile compoziţii, decât să-şi îmbunătăţească tehnica. Profesorul lui i-a spus că nu există nicio speranţă
ca el să ajungă vreodată compozitor.
Părinţii celebrului cântăreţ de operă Enrico Caruso au vrut ca el să devină inginer.
Profesorul lui i-a spus că nu are niciun pic de voce şi că nu va putea cânta niciodată.
Charles Darwin, părintele teoriei evoluţioniste, a renunţat la cariera medicală şi tatăl
lui i-a spus: “Nu-ţi pasă decât de vânătoare, câini şi curse de şobolani”. În autobiografia
sa, Darwin scrie: “Am fost considerat de toţi profesorii mei, inclusiv de tată, un băiat absolut obişnuit, mai degrabă cu un nivel intelectual sub standard.”
Walt Disney a fost concediat de redactorul şef al unui ziar pentru lipsa de idei. El a
fost falit de mai multe ori înainte să construiască Disneyland.
Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că e prea prost ca să înveţe ceva.
Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de patru ani şi nu a învăţat să citească decât la şapte ani. Profesorul său îl descria ca “înapoiat mintal, nesociabil şi veşnic cu capul
în nori”. A fost exmatriculat şi a picat examenul de admitere la Școala Politehnică din Zü-
rich.
Tatăl sculptorului Rodin spunea: “Am ca fiu un idiot”. Descris ca unul din cei mai
slabi elevi din şcoală, Rodin a ratat de trei ori admiterea la Şcoala de Arte. Unchiul lui spunea despre el că nu poate fi educat.
PUTEREA TA INTERIOARĂ
11Henry Ford a ratat şi a dat faliment de cinci ori, înainte să aibă succes.
Winston Churchill a rămas repetent în clasa a şasea. Nu a devenit prim-ministru al
Regatului Unit decât la şaizeci şi doi de ani şi numai după o viaţă plină de înfrângeri şi
necazuri.
De îţi spun lucrurile astea?
Pentru că vreau să ştii că dacă eşti sănătos la cap şi la trup, nu vei putea avea niciodată niciun fel de scuză dacă nu vei reuşi în viaţă, dacă nu vei obţine ce doreşti, nu îţi
vei trăi viaţa cum vrei, nu vei spune “mă iubesc pe mine şi sunt mândru/mândră de mine.”
Acum, să îţi placă astfel de poveşti motivaţionale e una, să fii TU motivat destul ca
să faci toate lucrurile pe care vrei să le faci e cu totul altă poveste.
Dacă nu eşti destul de motivat să faci un lucru singur, înseamnă că nu doreşti să
faci destul de mult acel lucru, caz în care doar îţi pierzi vremea, a ta şi a celor din jur.
Numai când îţi doreşti suficient de mult un lucru ar trebui să te apuci de el. Nu din
plictiseală sau lipsă de altceva mai bun, ci pentru că sufletul tău ARDE de dorinţa de a face
un lucru.
Următorul pas e să ştii ce îi motivează pe oameni şi ce te motivează pe tine.
Toţi ne naştem cerşetori. Dezbrăcaţi, fără nimic în cap, fără experienţe de viaţă, nu
putem trăi fără atenţia, afecţiunea, mâncarea, adăpostul celor din jur, iar uneori cei din jur
sunt buni, alteori mai puţini buni.
Dar nu de ei depinde ceea ce urmează să faci în viaţă. Asta urmează să înveţi.
Nu îmi plac vorbitorii şi scriitorii motivaţionali. Paradoxul e că eu mă aflu în situaţia
lor. Dar nu ar trebui să fiu văzut ca un scriitor motivaţional. Cei care mă văd ca pe un motivator, deja au început cu stângul. Nu pot fi ajutaţi şi nimeni pe lumea asta nu va face nimic pentru ei. Sunt deja pierduţi.
Pentru că dacă tu nu ai MOTIVAŢIA INTERNĂ să faci o treabă, nimic nu are sens. De
ce să faci ceva ce nu vrei din tot sufletul? De ce să faci ceva pentru care nu ai motivaţie
din momentul în care te trezeşti dimineaţa?
Ca să fii motivat intern trebuie să ştii ce vrei prima oară. Lucrez acum cu o persoană pe care vreau să o aduc în poziţia de a face lucruri extraordinare. Poate are cunoş-
tinţe, are tot ce e nevoie, dar nu are motivaţia internă, decât uneori câte o izbucnire care
niciodată nu durează mai mult de 3 zile.
Dacă ai nevoie de motivaţie din exterior înseamnă că ceea ce doreşti nu îţi doreşti
destul de mult şi nici nu vei avea. Înseamnă că durerea nu e destul de mare şi nu va
dispărea. Înseamnă că lipsurile nu le simţi suficient de intens şi nu vei fi eliberat de ele.
Te vei mulţumi cu ceea ce ai ca şi cerşetorul care e mulţumit cu viaţa lui cât timp
mai poate trăi o zi. Dar sufletul tău va fi strivit în fiecare zi de regretul că nu lupţi pentru ca
să poţi spune “am făcut tot ce îmi stătea în putere”.
PERA NOVACOVICI
12Doar când simţi durerea destul de tare, doar când îţi doreşti ceva destul de tare,
doar atunci vei avea motivaţia internă şi vei deveni proactiv.
Cum poţi obţine ce vrei dacă nu ştii ce vrei?
Un exerciţiu foarte important, pe care trebuie să îl faci acum, pentru că fără el nu
are rost să treci mai departe, este să scrii misiunea şi viziunea ta, care sunt constituţia ta
ca persoană. Codul de legi după care trăieşti. Principiile tale. Este criteriul după care mă-
sori totul în viaţa ta. De ce este foarte important să ai o declaraţie a misiunii tale?
Când viziunea şi acţiunile tale nu sunt aliniate te simţi în depresie, anxios, nesatisfăcut, nervos. Asta poate duce la o stare permanentă de grijă, o stare în care simţi că poţi
să faci foarte multe dar rezultatele reale nu sunt pe măsură aşteptărilor.
Trebuie să o scrii pentru că te împuterniceşte să îţi aliniezi acţiunile şi oamenii din
viaţa ta astfel încât vei şti clar care îţi sunt priorităţile, ce trebuie să faci zilnic şi ce poţi sau
trebuie să laşi deoparte. Toţi avem 168 de ore într-o săptămână. Nu vei putea să faci tot, şi
încercând să faci tot rişti să nu faci nimic.
Multă vreme am fost foarte frustrat pentru că de dimineaţă până seara făceam totul
ca să îi mulţumesc veşnic pe alţii, nu ştiam să spun “nu” şi trăiam într-o permanentă stare
de stres din teama de nu dezamăgi lumea care avea aşteptări de la mine. Ca să poţi oferi
într-o zi ceva celor din jur, fie că e ajutor material, iubire, atenţie sau orice vrei tu, trebuie
să le ai tu prima oară. De asta e important să fii un pic egoist la început, să te iubeşti pe
tine, să te dezvolţi tu şi să te pui pe tine în prim-planul vieţii tale, pentru că doar aşa poţi
spera că într-o zi vei putea oferi ceva celor din jurul tău.